Prin ideile sale, Bălcescu s-a apropiat de o concepție științifica a istoriei. Pentru el, "istoria este cea dintii carte a unei nații" căci într-însa ea "își vede trecutul, prezentul și viitorul". Sunt propriile-i cuvinte, cu care începe prospectul la revista "Magazinul istoric pentru Dacia".
Bălcescu a purces la scrierea istoriei publicând în 1844 primul sau studiu istoric intitulat Puterea armata și arta militara de la întemeierea Valahiei până acum. Aceasta scriere a fost completata mai târziu cu Puterea armata în Moldova, publicata în "Magazinul istoric pentru Dacia". Este o scriere erudita, bazata pe critica știrilor istorice din hrisoave și cronici.
In același timp, ideea predominanta a scrierii este cultul forței armatei, singura care a ținut pe romani în trecut și-i va salva și în viitor.
Armata și cultul ei sunt pentru Bălcescu și o valoare educativa și morala: "Poporul ciștiga moralicește, căci introducind plăcerea armelor intre tineri, vom goni luxul ce degenerează caracterele, înmoaie curagiile și pregătește robia popoarelor", "istoria ne arata pe națiile militare a fi cele mai muncitoare".
Dar ceea ce este mai important la acest studiu este introducerea, deși destul de scurta. Bălcescu constata aici ca ca " O istorie adevărat naționala ne lipsește" ; în sensul ca, asa cum explica tot el mai departe, "toți citi s-au îndeletnicit cu scrierea istoriei nu ne-au dat decit biografia stăpinitorilor" .
Reiese  deci ca era preocupat de "adevărata" istorie, de istoria celor stăpâniți, de istoria poporului.
Luând exemplu activitatea lui M. Kogălniceanu care publicase în Moldova "Arhiva Românească", N.Bălcescu publica în București, împreuna cu ardeleanul August Treboniu Laurian revista "Magazinul istoric pentru Dacia", care după titlu arata planul de a cuprinde trecutul tuturor romanilor din toate provinciile.
In aceasta revista publica un articol-program: Cuvint preliminariu despre isvoarele istoriei romane, in care, pentru prima oara, se analizează diferitele categorii de izvoare ale istoriei romane.
Nicolae Bălcescu scoate intre izvoare și poeziile populare, anume cântecele bătrânești cu subiect istoric.
" Dar ca o istorie sa poată aduce aceste foloase, nu trebuie sa fie numai ca un sir de oarecari întimplări politice sau militare (...) ; nu trebuie sa se ocupe numai de oarecari persoane privilegiate dar sa ne arate poporul roman cu instituțiile, ideile, sentimentele și obiceiurile lui în deosebite veacuri (...). Pentru asta socotim ca cei care se ocupa cu istoria noastră nu trebuie a se tine numai de ceea ce au lucrat și au zis istoricii noștri cei moderni, dar tot într-o vreme, folosindu-se de adevăruri descoperite de dinsii sa meargă mai departe, sa alerge la izvoarele originale, sa caute si sa adune toate daturile putincioase si atunci vor putea țese o buna istorie".
Cu aceasta ocazie N.Bălcescu menționează ca "poeziile populare sint mare izvor istoric" și ca ele trebuiesc reproduse asa cum le spun țăranii și nu transformate și înfrumusețate".


                                                             VA URMA