|
Formularul pentru autentificare | |
Sondajul nostru |
Ce muzica doriti sa ascultati la radio amc?
3. romaneasca (manele exclus)
Total răspunsuri: 160
|
Statistici |
Total online: 1 Vizitatori: 1 Utilizatori: 0
|
|
Principală » 2011 » August » 3 » Istoria, arma revolutionara a lui Nicolae Balcescu
5:24 PM Istoria, arma revolutionara a lui Nicolae Balcescu |
Generația din care face parte Nicolae Bălcescu, generația de la 1848, a
fost cea care a transformat tarile noastre în tari cu civilizație
occidentala, pregătind prin literatura răspândirea ideilor naționale.
Nicolae Bălcescu participa la revoluție redactând textele ei cele mai
înaintate iar Bolliac, Kogălniceanu, Alecsandri, I.Ghica, Russo,
Bolintineanu se considerau în primul rând tribuni apoi artiști. Si, deși
romantici, adică imaginativi, subiectivi, scriitorii noștri aduc în
fiecare din actele lor ardoarea vizionara, patetism mesianic dominat de
tact politic, voința înflăcărata călăuzita de luciditate. In
istoriografia romana, Nicolae Bălcescu pe lângă ințelepciunea
cronicarilor și spiritul critic și nerăbdător al ardelenilor duce la
ceva nou: el este primul nostru istoric social, adică al dezvoltării
societății și al claselor sociale la noi și apoi, prin istoria lui Mihai
Viteazu, un mare mânuitor al stilului istoric și al limbii romane. El
este astfel în epoca romantica fondatorul istoriografiei romane moderne.
Niciunul dintre fruntașii de la 1848 n-a înțeles mai bine problemele
care se pun poporului roman și sensul în care el trebuie sa le rezolve
pentru a-și asigura un viitor în istorie. El a avut cea mai clara
viziune a viitorului.
Nicolae Bălcescu dorea un stat romanesc unitar și o națiune libera,
descătușata de privilegiile de clasa, eliberata de tirania unui
despotism secular, spre a trai într-un regim politic, bazat pe domnia
dreptății pentru toți și a liberații tuturor.
Sensul pe care l-a dat vieții sale va crea și spiritul lucrării sale. El
se va exprima în concepția despre obiectul și scopul istoriei, în
subiectele pe care le va pune și în modul în care va încerca sa le
prezinte. De aceea și aceste lucrări sunt ceva mai mult decât niște
simple opere de istorie. Astăzi pot fi privite ca niște opere de
informație insuficienta, alegerea izvoarelor lipsita de temeinicie și
aprecierea anumitor evenimente, greșită.
Cu toate acestea, operele de care vorbim constituie și astăzi materiale
de o însemnătate covârșitoare și care păstrează o neîntrecuta atracție.
Istoria, pentru N.Bălcescu este numai un mijloc și nu un scop. Ea
trebuie sa servească interesele naționale și sociale ale unui popor,
sa-i trezească conștiința, sa-i justifice drepturile.
Istoria trebuie sa caute în trecut titlurile unui popor pentru o viata
de stat independent, sa arate drepturile fiecăruia la o viata în
libertate, sa justifice lupta popoarelor supuse și a claselor oprimate,
sa le ajute.
Nicolae Bălcescu respinge istoria claselor dominante, a persoanelor
privilegiate. El crede ca o adevărata istorie o scrie doar poporul și
reprezentanții săi, care au luptat pentru drepturile sale.
Cunoscuta aserțiune a lui Nicolae Bălcescu privind cauzele revoluției
romane din 1848, insista asupra rolului declanșator al factorului
intern, fără a nega aportul celuilalt - influenta externa.
Istoricul roman accentua astfel ponderea celui dintâi în raportul dialectic firesc.
Pana când condițiile avea sa fie prielnice pentru dezlănțuirea
revoluției, Nicolae Bălcescu a fost însă prezent în lupta revoluționara
prin lecturile sale istorice și prin activitatea sa în cadrul unor
societăți culturale.
Toata opera lui N.Bălcescu din acest răstimp, ca de altfel, și cea de
după 1848 cuprinde propovăduirea, pe înțelesul tuturor, atât a pieirii
inevitabile a orânduirii feudale cât și a justiției și necesității
revoluției.
Arma pe care el o pune la îndemâna poporului în acest scop este istoria
patriei, dar o istorie cu un alt conținut decât se scrisese pana atunci.
(va urma)
|
Vizualizări: 653 |
Adăugat de: radioamc
| Rating: 0.0/0 |
|